Mă numesc Beucă Tudora-Marinela, am treizeci şi nouă de ani, sunt căsătorită şi am doi băieţi, unul de şaisprezece, celălalt de doisprezece ani.
În urmă cu patru ani, băieţelul meu de doisprezece ani, cel mic, a fost diagnosticat cu prolaps anal şi urma să‑l operez, dar, o, minune! Venind la părintele Ilie Lăcătuşu, nu a mai fost necesar să-l operez, deşi fusese diagnosticat de patru chirurgi şi internat pentru investigaţii. S-a făcut bine. Atunci era în viaţă doamna Sabina, fiica părintelui, care mi-a zis că n-o să-l operez.
În urmă cu nouă ani, în 2002, am fost în şomaj şi nu mai aveam spor la nimic. Nu mai aveam bani de chirie, nici de pâine sau mâncare şi, ducându-mă la părintele Ilie Lăcătuşu, am găsit serviciu, a venit soţul cu bani. Tot cu ani în urmă plângeam la părintele Ilie, mă rugam şi îi spuneam că nu am bani nici de bilete de tramvai ca să vin la el şi, întorcându-mă de la el, pe drum, în interiorul cimitirului, la o cişmea, am găsit trei bilete de tramvai, intacte.
Acum am fost în şomaj şi, negăsind de lucru, am venit la părintele Ilie Lăcătuşu, m-am rugat şi am găsit serviciu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu