Am avut încredere că părintele ne ajută

Mă numesc Tatiana Tătărcan, sunt domiciliată în lo­ca­­li­ta­tea Botoşani, actual locuiesc în Italia. Încerc cât mai pe scurt să vă scriu despre minunea pe care părintele Ilie Lăcătuşu a făcut-o cu familia mea. Era în anul 2003, când, dis­perată de situaţia financiară în care ne găseam - ră­mă­se­sem fără serviciu eu şi soţul, aveam o fată studentă, că­să­torită, care aştepta un copil, ginerele şi el era student dintr-o fa­milie modestă, altă fată, elevă în ultimul an de liceu -, cu mul­te datorii în spate, am început a bate drumurile mă­năs­tirilor pentru rugăciune. Toată viaţa noastră am căutat me­reu ajutorul Domnului, prin intermediul rugăciunilor şi pla­ta slujbelor la biserici şi mănăstiri, şi totdeauna Domnul ne-a miluit. Aşa că şi în acel moment greu am fost la mă­năs­tirea Petru Vodă, la părintele Justin, el ne-a încurajat şi a­cum, după ani de zile, ne-am dat seama că datorită ru­gă­ciu­nilor lui către părintele Ilie Lăcătuşu s-a întâmplat mi­nu­nea.

Între timp, soţul meu plecase în Spania în căutare de lucru, dar, la plecare, a mers să ia binecuvântare de la du­hovnicul nostru, părintele Ioan de la Mănăstirea Popăuţi din Bo­toşani, care i-a dat un pliant cu sfaturi duhovniceşti, cu icoana Sfântului Mărturisitor Ilie Lăcătuşu, cu recoman­da­rea de a o lua cu el în Spania. Noi am privit-o, dar nu mai au­zisem de el şi practic, spre ruşinea noastră, nu am dat ma­re importanţă atunci, ba, pe deasupra, a şi uitat-o acasă. Bi­neînţeles că, ajuns acolo, nu găsea nimic de lucru şi a­tunci mi-a spus să-i trimit prin poştă pliantul cu părintele. În ziua în care am pus la poştă pliantul, şi-a găsit de lucru, dar nu prea câştiga bine. Eu, rămasă în ţară, am continuat ru­găciunile şi pelerinajele la mănăstiri, am fost iar la pă­rin­tele Justin şi, nu mult după aceea, am avut un vis în care mi se spunea că, dacă vreau să scap de necazuri, să merg la Bu­cureşti, să-l caut pe părintele Ilie Lăcătuşu şi mi-a fost re­pe­tat de trei ori numele său. Vreau să precizez că nu am fă­cut atunci nicio legătură cu pliantul şi nu am reţinut că era vorba despre sfântul din pliant. Complet ig­no­ranţi!!! (Iartă-mă, părinte!)

 Ducându-mă la părintele Ioan, duhovnicul nostru, cu sfială i-am spus de vis, pentru că el nu ne permitea să cre­dem în visuri, dar a fost un vis deosebit şi ceva mă în­dem­na să-i spun. El m-a binecuvântat imediat de drum şi mi-a spus că moaştele sunt la cimitirul Giuleşti, să merg i­me­diat. A fost totul o minune apoi, pentru că nu aveam nici bani de drum, dar s-au orânduit toate de la Dumnezeu, cu rugăciunile părintelui Ilie, am găsit bani, am fost la moaş­tele sale, într-o lună de zile eram şi plecată în Italia. Aco­lo mi-am găsit de lucru imediat, mi-au făcut toate actele, nu am stat nicio zi ilegal în Italia; ştiţi că atunci era greu cu vizele de lucru, dar la mine s-au făcut toate ca pe roate, mi-am plătit în câteva luni toate datoriile, care erau de or­di­nul multor milioane, că, la un moment dat, cineva din fa­mi­lie mi-a spus că e mare minune să-mi împrumute per­soa­ne străine atâţia bani cu încrederea că eu îi voi înapoia vreo­dată. Apoi, după numai zece luni, familia la care am lu­­crat atunci mi-a chemat şi soţul, i-a făcut şi lui actele le­gale, am şi locuit la ei doi ani şi jumătate fără să plătim chi­rie.

În fiecare an de atunci, când mergem în concediu în ţa­ră, mergem să ne închinăm la moaştele părintelui Ilie, ca să-i mul­ţumim pentru ajutor. Aşa am cunoscut-o şi pe fata dum­­­nealui (Dumnezeu să o ierte), venea special pentru noi şi ne deschidea chilia pentru închinare, deşi noi nu o con­tac­tam înainte. Ea ne-a spus că este inexplicabil cum re­u­şeş­te să fie în contact permanent cu părintele şi acesta îi spune când să meargă la cimitir, că o aşteaptă cineva. Oda­tă era în criptă şi ne-a chemat din mulţime şi ne-a spus că ea ştie cine vine cu gânduri curate şi pentru ce vine, aude tot ce vorbim noi afară şi atunci ne-a dat o cărţulie cu icoa­na Maicii Domnului şi a părintelui pe coperte, care conţine do­uă paraclise şi este editată de mănăstirea Petru Vodă şi ne-a spus aşa: „Tatăl meu a spus să citiţi în avion ru­gă­ciu­ni­le” - dar ea nu avea de unde şti că noi avem bilet la avion şi că în acea zi ne duceam în Italia. Ajunşi la bordul avi­o­nu­lui am scos amândoi cărticelele şi ne-am pus pe citit. Pe dea­supra Croaţiei am avut parte de o furtună groaznică şi ca­re a scuturat avionul din toate încheieturile, de au în­cre­me­nit toţi, personalul avionului era speriat de groază, nu se auzea un sunet şi noi am putut citi în linişte paraclisele Mai­cii Domnului. Ne-am speriat şi noi, dar am avut în­cre­de­re că părintele ne ajută şi vom scăpa cu bine. De atunci nu ne mai despărţim de acele cărticele, care sunt bi­ne­cu­vân­tate de părintele Ilie.

 Am enumerat numai câteva dintre minunile părintelui Ilie Lăcătuşu, dar noi simţim mereu ajutorul lui şi sperăm că ne va ajuta să ne întoarcem la timp acasă. Deci, în final Îi mu­lţumim lui Dumnezeu şi Maicii Domnului pentru aju­to­rul dat pentru rugăciunile Sfântului Mărturisitor Ilie Lă­că­tu­şu. Sper ca mărturisirea noastră să vă fie de folos, să fie spre slava lui Dumnezeu şi spre ajutorul oamenilor.

Cu stimă, Tatiana Tătărcan, cu asentimentul soţului meu, Milucă.