Pe mine m-a vindecat Sfântul Ilie Lăcătuşu

Sunt Emanuela Merluşcă din Ploieşti şi vreau să vă măr­turisesc despre ajutorul pe care l-am primit de la Sfân­tul Ilie Lăcătuşu.

În ianuarie 2008 am fost suspectată de scleroză mul­tiplă. Pentru confirmarea diagnosticului am făcut o punc­ţie lombară prin care mi s-a recoltat lichid cefalo­ra­hi­di­an. Îi mulţumesc lui Dumnezeu că diagnosticul a fost in­fir­mat. Lichidul cefalorahidian a fost clar, doar că a avut o pre­siune mai mare la recoltare decât de obicei. Bucuria în­să mi-a fost umbrită de urmările acestei puncţii lom­ba­re. Am rămas cu dureri de cap severe, pentru care am ur­mat mul­te tratamente, fără rezultat. Aveam continuu stări de a­meţeală, lipsă de concentrare, de atenţie, de me­mo­ra­re şi stare de somnolenţă. Am făcut RMN, iar medicii (ra­di­o­logi, neurologi) mi-au spus că aceste dureri pot trece peste 2-4 luni sau chiar în câţiva ani. Ştiinţa medi­cală este ne­pu­tincioasă în aceste dureri post-puncţie, pentru că este oa­recum afectat metabo­lismul electroliţilor la nivelul cre­ie­rului.

După acest verdict am căutat rezolvare la diferite sfin­te moaşte, mergând şi pe la părinţi îmbu­nătăţiţi.

Fac o precizare: atât eu cât şi părinţii mei suntem cre­dincioşi practicanţi, avem părinţi duhovnici, mergem în diverse pelerinaje, mai ales în Moldova. Deci mai potri­vit ar fi să spun că ne-am continuat rânduiala duhov­ni­ceas­­că şi după această experienţă a mea, cu o inten­sitate mai mare, însă.

Chiar părintele Justin Pârvu ne-a recomandat să mer­gem la mai multe mănăstiri, cu rugăciunea în minte şi în inimă, pentru a obţine vindecarea. În acel an, cu aju­to­rul lui Dumnezeu, am ajuns în Grecia (la Sfântul Nec­tarie, Sfân­­tul Spiridon, Sfântul Apostol Andrei, Sfântul Cuvios Da­vid, Sfântul Paisie Aghioritul şi la multe alte sfinte moaşte), apoi în Ucraina (Lavra Poceaev, Kiev etc). Starea mea fizică se îmbunătăţea oarecum, dar încă nu scăpasem de acele dureri. Pentru că Dumnezeu rânduise într-un fel să‑mi cunosc sfinţii ţării mele.

Într-una din zile, o colegă de la serviciu îmi povesteş­te despre moaştele Sfântului Ilie Lăcătuşu. Trecuse deja un an şi patru luni de când mă chinuiam cu acele dureri de cap. Am ajuns la sfintele moaşte, dar spre întristarea mea am găsit racla închisă. Între timp însă am citit câte ceva des­pre viaţa părintelui.

Pe 8 mai 2009 am ajuns din nou, singură, la sfintele moaşte, cu aceeaşi durere de cap. Au trecut apoi una, do­uă, trei zile, iar după o săptămână am realizat că am scă­­pat de durere, după ce am trecut pe la Sfântul Ilie Lă­că­­tu­şu. Cu multă bucurie şi mulţumire în suflet le-am dat ves­tea după o lună părinţilor, apoi prietenelor, cunoş­tin­ţelor. A­poi părintelui Justin. Nu voi uita niciodată bucuria ce­reas­că pe care am văzut‑o licărind în ochii părintelui Jus­tin când i-am spus: „Părinte, Sfântul Ilie Lăcătuşu m-a vin­decat de durerea de cap!!!”

Acum Îi mulţumesc lui Dumnezeu că a rânduit să mă tămăduiască un sfânt român. Şi pentru că încet-încet am ajuns apoi la Aiud, unde am găsit alţi sfinţi grabnic a­ju­tători în aceste vremuri grele.

Aceasta a fost minunea pe care am trăit-o eu şi pe ca­re poate că nu am prezentat-o cu un talent scriitoricesc de­osebit. Am dorit doar să fac cunoscut ajutorul grabnic pe care ni-l dau sfinţii români cinstiţi de noi.

Chiar dacă forurile pământeşti nu l-au canonizat în­că pe părintele Ilie Lăcătuşu, sunt ferm convinsă că Dum­ne­zeu l-a canonizat de mult în împărăţia Sa.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate! O zi binecu­vân­ta­tă!