Susţin şi eu ceea ce scrie părintele Ioan de la Rarău (despre moaştele părintelui Ilie) - http://parinteleilielacatusu.blogspot.com/2011/10/interviu-cu-parintele-ioan-de-la-rarau.html. Este complet adevărat. Prima dată când am intrat şi eu la părintele Ilie, fiind de faţă fiica dânsului, m-am uitat la părintele, iar părintele, cu ochii mari, albaştri, se uita la mine. Am scuturat din cap, mi-am zis că mi se pare, fiica dânsului mi-a zis: „Ia uitaţi-vă, vă priveşte”. M-am aplecat să-i sărut mâna şi mi-am pus mâna mea pe cea a părintelui. Mâna mea era rece, iar a părintelui era caldă!! Părintele mă urmărea în continuare cu privirea şi m-a urmărit până am ieşit. La ieşire, i-am zis unei prietene, care mai avea vreo două persoane până să intre la părintele: „Kati, părintele deschide ochii şi te priveşte”, dar ea mi-a zis: „Ei, vezi de treabă, poate s-a uitat la tine, dar la mine sigur nu se uită!”. Când a intrat, s-a uitat special la ochii părintelui şi erau închişi. După ce i-a sărutat mâna, s-a uitat iar la ochii părintelui şi erau larg deschişi şi se uitau la ea…. Am plecat de acolo cutremurate şi convinse că e un mare sfânt şi totodată un sfânt foarte viu şi neobişnuit…
(Vali)[1] [1] Mărturie postată pe www.agnos.ro/blog/2008/11/20/sfinti-din-inchisori-parintele-ilie-lacatusu/ (n.ed.).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu