Da, am fost acolo în Giuleşti, la cimitirul unde este îngropată şi bunica mea. Moaştele Sfântului Ilie erau într‑o capelă mică. Nu ştiam exact ce trebuie făcut, dar nişte femei care vegheau acolo m-au sfătuit să vin de câteva ori şi să strecor un bileţel printr-o crăpătură în perete cu rugăciunea mea, apoi să dau de pomană şi în ultima zi să merg să mulţumesc. Nedumerită, am întrebat: „La cine să dau? La săraci?” Femeile au zâmbit şi au zis: „Poţi să dai şi la bogaţi, că tot săraci sunt şi ăia”. Am făcut întocmai şi, în acea vară, Sfântul Ilie mi-a ajutat să intru la facultate şi, de asemenea, m-am vindecat de o boală de piele de care sufeream de vreo doi ani. De asemenea, verişoara mea, care se afla într-o situaţie total deznădăjduită, din cauza unor mari necazuri, a mers şi ea şi s-a rugat. Acum, după nouă ani, ea este bine, are un serviciu bun şi îşi întreţine cele două fete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu