La puţin timp după descoperirea moaştelor părintelui Lăcătuşu, am fost cu copiii mei la închinare. Am ajuns însă târziu, mai erau câteva persoane înaintea noastră şi fata părintelui a hotărât că e târziu şi închide racla. Ne-am întristat că nu am mai ajuns (să ne închinăm – n.n.), dar băieţelul meu, care avea cinci ani, s-a dus în fugă, a intrat înăuntru şi a sărutat mâna sfântului. „Cum arată?” - l-am întrebat noi, cele de afară. El ne-a spus: „Am văzut un părinte care doarme”. Nicio clipă nu a crezut că este un părinte adormit întru Domnul. Şi mi-a venit în minte: „Din gura pruncilor auzim adevărul.” [1]
(Cristina Catrina)
[1] Mărturie postată pe www.razbointrucuvant.ro/2009/07/22/pomenirea-fericitului-marturisitor-ilie-lacatusu-cu-adevarat-avea-darul-smereniei/.
Şi alţi copii au simţit la fel, nevenindu-le să creadă că au în faţa lor un om mort (n.ed.).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu