Am văzut o minune

Încă de când am aflat de modul în care a fost desco­pe­­rit trupul părintelui Ilie Lăcătuşu, am avut certi­tu­dinea că mă aflu în faţa unui sfânt!

Văzând primele fotografii apărute în presă, m‑am en­tuziasmat, spunând celor din jur: „Este extraordinar: în zi­­lele noastre, printre noi, având familie şi copii, mai pot apă­rea sfinţi. Cred că este primul sfânt român descoperit în­treg în România!”

Am încercat să găsesc, beneficiind doar de infor­ma­ţii vagi şi confuze, cimitirul şi respectiv mormân­tul unde se afla părintele Ilie. Şi am reuşit. Agitaţia febrilă a a­ces­tei des­coperiri a fost repede înlocuită de o pace a­dân­că, ce s-a re­vărsat asupra mea şi asupra celor cu care eram.

Entuziasmul zgomotos de la aflarea criptei în care, prin geam, se putea vedea trupul părintelui acoperit cu veşmintele preoţeşti nu a ţinut multă vreme. Cei prezenţi au fost cuprinşi de o linişte meditativă şi pioasă. Cuvintele rugăciunii au izvorât imediat din inima fiecăruia dintre noi, învăluiţi fiind de mirosul deosebit ce răzbătea dincolo de uşa criptei.

M-am întors de mai multe ori la mormânt, dar abia la parastasul din Sâmbăta Morţilor am putut să intru în criptă - cu acordul şi în prezenţa familiei. Avertizaţi fiind în prealabil (eram cu un prieten, absolvent de Teologie) de fiica părintelui Ilie, care ne-a spus: „Uitaţi-vă, de câte ori in­tru la el, tata deschide ochii”. Am văzut cât se poate de clar (eu şi prietenul meu) că părintele a deschis ochii larg, pă­rând că ne priveşte. Am văzut o minune!

Sărutându-i de mai multe ori mâinile, nu am avut nicio clipă senzaţia că mă aflu în contact cu trupul unui mort, ci, dimpotrivă, trupul unui bătrân slab adormit, cu în­făţişare cucernică. De altfel, la parastasul de un an de la aflarea moaştelor, chiar şi episcopul locului, Preasfinţitul Te­odosie Snagoveanul, după ce a citit rugăciunea arhie­reas­că de dezlegare, văzând că părintele a rămas la fel de în­treg şi binemirositor, a afirmat: „Părintele Ilie este sfânt. Fără nicio îndoială!”[1]

 (Claudiu Dragomirescu, Bucureşti)

---

[1]              Mărturie apărută în ziarul Curentul, 14 ianuarie 2000, p. 16 (n.ed.).