joi, 27 octombrie 2011

Sfinţii închisorilor – ajutători în naşterea de prunci


Slavă lui Dumnezeu în cer şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
Mă numesc Monica şi doresc să vă aduc la cunoştinţă o mărturie minunată a intervenţiei sfinţilor închisorilor în viaţa mea şi a soţului meu.
Suntem căsătoriţi şi, timp de şase ani, Domnul ne-a încercat credinţa şi nu ne-a dăruit niciun copil.
În anul 2009, odată cu apelul părintelui Justin, viaţa mea s-a schimbat mult. Ca să fiu succintă şi să nu vă obosesc, am aflat mult mai multe despre viaţa sfinţilor români care au pătimit în închisorile comuniste (citisem doar cartea Sfântul închisorilor, care m-a impresionat foarte mult).
Inima mea a fost atrasă rapid şi puternic către aceşti sfinţi „fără cruce şi nume” şi mi-am propus, împreună cu soţul meu, în vara anului 2009, să ajungem la Aiud, la Râpa Robilor, să ne închinăm sfintelor moaşte şi să luăm ulei sfinţit de la candela Maicii Domnului.
Ajunşi acolo, am cumpărat şi Acatistul sfinţilor români din închisori şi, pentru prima dată, am ajuns la Mănăstirea Petru Vodă şi cu bucurie am sărutat mâna părintelui Justin, care ne-a şi miruit.
Anul următor (în primăvara anului 2010) am plecat la Tâncăbeşti şi ne-am închinat troiţei de acolo, gândindu-ne la jertfa martirilor noştri. Între timp am ajuns din nou, după câţiva ani, la moaştele Sfântului Ilie Lăcătuşu, la care m-am rugat să-mi dăruiască un copil.
Ultimul loc la care am dorit să ajungem să ne închinăm, să aprindem o lumânare şi să depunem flori a fost la Târgu Ocna, acolo unde a pătimit Sfântul Valeriu Gafencu (aceasta a fost vara trecută, în concediu).
Timp de un an am citit aproape zilnic Acatistul sfinţilor români din închisori, rugându-mă lor să mijlocească la Dumnezeu şi Maica Domnului să ne dăruiască un copil.
Şi minunea nu a întârziat să se înfăptuiască! Chiar vara trecută, încheind efectiv pelerinajul, am aflat vestea incredibilă că sunt însărcinată. Şi acum, când scriu aceste rânduri, stau lângă fetiţa noastră care are şase săptămâni.
Domnul şi Măicuţa Sa ne-au ascultat rugăciunile şi nu ne-au uitat pe noi, păcătoşii şi nevrednicii. Mare e Dumnezeu întru sfinţii Săi, sfinţii neamului românesc care trebuie canonizaţi degrabă...
                                                                                   (Monica N., din Călăraşi)[1]


[1]              Mărturie preluată din revista Atitudini, nr. 17/2011, p. 42 (n.ed.).

Un comentariu: