joi, 27 octombrie 2011

Interviu cu părintele Ioan de la Rarău


- Părinte Ioan, spuneţi-ne câteva cuvinte despre pă­rintele Ilie Lăcătuşu, ale cărui moaşte întregi şi bine­mi­rositoare au fost găsite acum câţiva ani în Bucureşti…
- Aflând de la cineva de la Bucureşti de părintele Ilie Lă­cătuşu, care zicea că părintele vorbeşte şi face minuni, de curiozitate am mers şi eu la un prieten care avea ma­şi­nă şi m-a dus la cimitir. Eu nu cunosc Bucureştiul şi nu şti­am unde să merg. Şi a vrut Dumnezeu ca să vină fata pă­­rin­telui Ilie Lăcătuşu la cimitir acolo, deşi nu fusese de vreo două-trei zile. Am socotit că Dumnezeu a vrut aşa ca să-mi facă un favor, pentru că eram străin de Bucureşti, la dis­tanţă foarte mare şi poate pentru dorinţa asta de a‑l ve­dea şi de a se confirma ceea ce am auzit, să văd personal cu ochii mei, Dumnezeu a vrut ca fata să vină.
Şi, intrând înăuntru, am văzut un mort adevărat, cu ochii închişi, complet, nemişcat. M-am mirat când l-am vă­zut fără capac deasupra, fără mirosuri. Omul, când moa­re, în două-trei zile trebuie să-l trateze cu fel de fel de chimicale ca să nu răspândească mirosuri, ca să nu putre­zească imediat; sunt mulţi care au început să putrezească din cauza păcatelor. Iar el, nimic, de atâţia ani, trăind în aer ca toţi oamenii, şi descoperit, şi fără niciun fel de miros.
M-am pus în genunchi şi capul l-am aplecat pe si­criu şi am făcut o rugăciune. Şi, bineînţeles, în rugăciune am pomenit pe Mântuitorul, Maica Domnului şi după aceea pe el, personal, ca să se roage pentru iertarea păca­te­­lor mele.
Şi, când am ridicat capul şi m-am uitat la el, era cu ochii deschişi mari. Atunci, neaşteptat - pentru că sfântul fa­ce minuni, deschide ochii, se mişcă, vorbeşte la cei care sunt vrednici -, eu, socotindu-mă cu totul nevrednic de aşa ce­va, am rămas impresionat când am văzut că a deschis o­chii mari. Am plecat din nou capul şi am făcut o rugă­ciu­ne şi, când am ridicat din nou capul, ochii i-a mişcat în di­rec­ţia mea, se uita cum se uită oamenii fără să învârtă capul - dar ochii i-a învârtit exact spre mine.
Şi fata Părintelui Lăcătuşu zice: „Părinte, tata vrea să-ţi vorbească, întreabă ceva”. Şi, în clipa aceea, neaş­tep­tând altă invitaţie, m-am uitat în spate, ştiind că mai erau vreo trei oameni când venisem eu în cimitir - acum erau vreo pa­truzeci-cincizeci de oameni în spatele meu. Şi atunci m‑am ridicat şi am plecat.
Şi am rămas cu convingerea că Sfântul Ilie Lăcătuşu es­te un sfânt cu adevărat mare, mare înaintea lui Dum­ne­zeu. Nu-i cunosc activitatea, nu‑i cunosc viaţa, ştiu că a fost un preot care a făcut puşcărie pe timpul comuniştilor şi din cauza asta nu vor să-l canonizeze conducătorii.
Am mai mers altă dată, ca la doi ani, şi am intrat iar la părintele Ilie Lăcătuşu. Am pus iarăşi capul pe sicriu şi m-am rugat; înainte însă iarăşi am pus mâinile mele pe mâi­nile lui - ţepene complet, reci ca gheaţa, cum sunt mor­ţii, şi, după ce m-am rugat puţin, am pus mâinile mele pe mâi­nile lui şi am văzut că mâinile lui se mişcă în sus şi în jos, se mişcau cu mâinile mele.
- Dumneavoastră îi mişcaţi mâinile sau nu?
- Eu le-am mişcat. Am pus mâinile mele pe mâinile lui.
- A, deci erau mişcate de mâinile dumneavoastră?
- Mâinile mele erau pe mâinile lui şi am văzut că mâi­nile lui nu mai erau reci ca gheaţa, erau calde. Şi am miş­cat să văd dacă se mişcă. Se mişcau mâinile şi am ră­mas uimit. Am văzut un mort, da’ nu-i mort, un mort viu.
- Nu mai erau rigide?
- Nu, absolut deloc. Erau flexibile.
- Nu se vedeau semne de putrefacţie…
- Absolut nimic, ca viu, şi cu mustaţă şi cu tot absolut.
- Cu părintele Ilie aţi auzit şi alte minuni?
- Spunea cineva că a vorbit cu el şi am rămas atunci foar­te gânditor: cum poate un mort după atâţia ani să vor­beas­că? Cum poate de atâţia ani să fie şi să nu pu­tre­zeas­că? Şi am auzit că ar fi spus, înainte de a muri: „Pe mine mă îngropaţi jos, dar, după nu ştiu câţi ani[1], o să puneţi preo­teasa în locul meu şi pe mine o să mă lăsaţi dea­supra” - exact cum s-a întâmplat acum. Era deci şi înainte văzător cu duhul, prin darul proorociei. Dacă n-ar fi fost sfinţii a­ceş­tia care străjuiesc ţara noastră din toate părţile şi se roa­gă pentru noi, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat.
- Vă rugaţi lui ca unui sfânt? Faceţi rugăciuni către pă­rintele Ilie?
- Nu ştiu cât de mult mă rog eu, dar ştiu că este un sfânt, un mare sfânt, aşa cum este şi Sfântul Calinic de la Cer­nica, Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Dimitrie Ba­sa­rabov, Sfânta Filofteia, sfinţi mari, mari de tot...


[1]              După 15 ani (n.ed.).

Un comentariu:

  1. Doamne ajuta nu stiu cum sa incep a spune cea ce m-i s-a intimplat mie personal am fost in luna mai in Bucuresti pt a merge la controale medicale avind foarte multe probleme cu stomacul mai ales .Dar inainte de a ajunge in Bucuresti aveam cartea cu SF. Ilie Lacatusul de la o prietena si facusem acatistul Sfintului in postul pastelui 40 de zile iar aproape cind sa-l termin sora mea la visat pe Sfintul si i-a zis sa nu mai plinga ca o sa mai aibe un copil si spunei si lui sora ta adica mie ca peste 4 luni o sa aiba un copil .Acum revenind la ce am sris mai sus eu cum am ajuns in Bucuresti m-am dus direct la Sfintul am intrat si m-am rugat Sfintului pt sanatate dar mai ales pt copil ca de 10 ani incercind cu tot ce-a fost posibil si dupa ce am sarutat maina Sfintului am privit spre sfintul cu lacrimi in ochi sa ma ajute si pe mine pacatoasa ca a fost prima data in viata mea cind am vazut un sfint intreg si mirosea toata incaperea numai mir de la sfintul si cind am ridicat capul Sfintul ma privit a dechis ochii si s-a uitat dupa mine am izbucnit in plins si am iesit cu o mare bucurie in suflet ca sf.m-a auzit si o sa ma ajute si pe mine pacatoasa si am stat in Bucuresti o saptamina si am fost la sf de 4 ori si a doua oara iam simtit mina calda si cum s-a miscat mainile Sfintuli si a treia oara acelasi lucru s-a intimplat si cind am fost ultima oara era intr-o marti stiam ca e inchis dar am zis ca plec si o sa ma rog afara ca o sa ma auda sfintul era femeia care avea grija de florile de afara si mi-a zis nu vine nimeni azi i-am zis stiu si am ramas linga cpela unde este gemulet mic si ami spune-am necazul meu din suflet si nu va spun ca dupa 5 minute zice femeia care avea grija de florile de afara zice vine nepotul Sfintului ea zicea de ce o fi venit dar eu am zis ca Sfintul a vrut ca inca o data sa mai intrusa sarut sfintele moaste ca a 2 zi plecam nu va spun ce bucuroasa eram ca mai pot intra iar la sfintul am intrat si la fel m-a privit si eu cu ochii in lacrimi i-am multumit lui Dumnezu si sfintului ca ma invrednicit pe mine pacatoasa sa ma inchin si cred din tot sufletul meu ca o sa ma ajute sfintul deja ma ajutase ca analizele mi-au iesit foarte bine si mia dat un tratament pt stomac .Acum fac in continoare acatistul sfintului si cind oi mai veni in Bucuresti merg la Sfintulca eu cind am ocazia merg la toti sfintii din Bucurestideci am fost an Mai 2012 acum sintem in luna iunie cind am scris am vrut sa scriu si eu marturia mea pt ca asa s-a intimplat cu mine Multumesc lui Dumnezeu si Maicii Domnului ca am ajuns si eu la Sfintul Ilie Lacatusul.Daca sinteti di Bucuresti va indem sa va duceti la sfintul sa-i cereti ajutorul ca daca ai credinta in suflet va v-a ajuta si orce necaz si orice problema nimeni nu pleaca neajutat ca Sfintul ne aude si ne vede .Doamne Ajuta.Mosor Viorica

    RăspundețiȘtergere