Mărturiile acestea au fost incluse în ediţia a doua a cărţii Viaţa, minunile şi acatistului Părintele Ilie Lăcătuşu, la Editura Areopag, 2012:
1. „Uită‑te la ochii mei...”
Sunt o persoană din
Satu Mare, care, într‑un moment din viaţă, am trăit o mare deznădejde. Aveam
nevoie de ajutorul lui Dumnezeu cu disperare şi într‑o clipă am strigat la El
să mă ajute. Dumnezeu m‑a auzit şi a sădit în sufletul meu dorinţa de a ajunge
la Sfântul Ilie Lăcătuşu. Am simţit în suflet chemarea sfântului de a merge la
el pentru a mă ajuta. Ajungând la sfânt, am trăit ceva ce nu se poate spune în
cuvinte. Intrând la sfintele sale moaşte, am avut nădejdea că Dumnezeu, prin
sfântul Său, mă va ajuta. L‑am rugat pe Sfântul Ilie Lăcătuşu din suflet,
zicându‑i: „Sfinte Ilie, ajută‑mă!” Şi, în clipa următoare, eu fiind sprijinită
cu capul de mâinile sfântului, am simţit cum sfântul parcă mă ridică încet,
spunându‑mi în gând: „Uită‑te la ochii mei”. În clipa următoare, uitându‑mă la
ochii lui, am văzut cum se deschid uşor, încet, şi i‑am văzut pupila ochilor
vie cum s‑a mişcat, uitându‑se fix în ochii mei. Mi‑a transmis o bucurie cerească,
parcă eram ridicată de la pământ la cer, unde eram numai eu cu sfântul. Acea
trăire o am ori de câte ori vorbesc
despre Sfântul Ilie Lăcătuşu. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru această minune,
care m‑a întărit în credinţă, şi pentru părintele meu duhovnic O.E., care m‑a
sprijinit sufleteşte. Trebuie să mărturisim cu curaj despre sfinţii noştri.
Asta ne‑o cere Dumnezeu, ne‑o cer sfinţii şi e datoria noastră de creştini
trăitori.
Slavă Domnului
pentru toate!
(S.A., Satu Mare)
2. Sfântul le cheamă la el pe doamnele de la Piteşti
Sunt o creştină din
Piteşti, Anca Tănase mă numesc, şi sunt martora unor minuni înfăptuite de
Sfântul Ilie Lăcătuşu. Mi‑am promis că voi spune lumii despre minunile lui, ori
de câte ori voi avea ocazia. Şi, ca să trec la subiect, mărturisesc că în data
de 28.12.2011, fiind în concediu, mi‑am oferit o zi de pelerinaj pe la
mănăstirile din Bucureşti, împreună cu sora mea mijlocie, dorindu‑mi foarte
mult să ajung la moaştele Sfântului Nectarie, care este protectorul casei
noastre. Am ajuns la obiectivele pe care doream să le văd şi să le simt mai
aproape spiritual, iar sora mea mijlocie găsise pe net informaţii despre
moaştele sfinte ale părintelui Ilie Lăcătuşu, care se află la Cimitirul
Giuleşti, şi mi‑a spus: „Hai să mergem şi noi, să ne rugăm la el”. Spre ruşinea
mea, mărturisesc că a fost prima oară când am auzit despre părintele Lăcătuşu.
Întrucât eram în pragul disperării, soţul meu nu îşi găsise de lucru de mai
bine de un an de zile, sărbătorile erau în toi, însă fetiţa mea nu se putea
bucura de acestea la fel ca toţi prietenii şi colegii ei din cauza situaţiei
noastre financiare din ce în ce mai precare, facturile utilităţilor şi
impozitele fiind prioritare, eram conştientă că numai o minune dumnezeiască îmi
mai poate aduce o bucurie de aceste sărbători. Aşa am ajuns la mormânt. Era
închis în ziua de miercuri, dar o femeie care venise să se roage ne‑a spus că
ar trebui să venim joia, sâmbăta sau duminica, ori în zi de praznic, când se
deschide racla. Însă, aflând că noi venim de la Piteşti şi nu puteam reveni a
doua zi, ne‑a îndemnat să scriem un acatist pe care să‑l vârâm prin crăpătura
zidului din dreapta, să aprindem lumânări şi să ne rugăm în faţa uşii, spunându‑ne
că nu vor trece două săptămâni şi vom vedea o schimbare. Am făcut întocmai, iar
la o săptămână (4.01.2012) soţul meu a fost chemat la un interviu şi din
10.01.2012 (fix după cele două săptămâni) a şi fost chemat la muncă.
Fără loc de muncă
era şi sora noastră cea mică, tot de aproape un an de zile, şi, poate nu o să
mă credeţi, dar acesta este adevărul, în aceeaşi dată, 10.01.2012, a fost şi ea
la un interviu şi deja i s‑a făcut o ofertă de angajare. Astăzi este joi,
12.01.2012, zi în care se deschide racla, iar surorile şi mama s‑au dus din nou
la Sfântul Ilie Lăcătuşu – şi cu ele s‑a dus şi fetiţa mea, Miruna Mihaela, să‑i
ducă sfântului un acatist de mulţumire şi un buchet de flori. Eu nu am putut
pleca de la serviciu, dar sunt cu sufletul alături de ele. Voiam să închei
mărturia mea, însă între timp m‑a sunat sora mea şi mi‑a zis că, aşteptând la
coadă să intre la Sfântul Ilie Lăcătuşu, a ieşit ginerele său şi a spus că
sfântul le cheamă la el pe doamnele de la Piteşti. Ele fiind singurele venite
din Piteşti în această zi, a întrebat‑o pe fiica mea exact ce am întrebat‑o şi
eu dimineaţa: „Îţi este frică să pui mâna pe el?” Iar fiica mea i‑a răspuns că
nu – şi l‑a atins cu mânuţa la care are o alergie şi sperăm că sfântul o să o
vindece. Poate că plictisesc cititorul cu atâtea detalii, însă acesta este
purul adevăr.
(Anca Tănase, Piteşti)
3. „Eram deja însărcinată, iar eu nici nu
bănuiam”
Numele
meu este Daniela şi am 31 de ani. Sunt căsătorită de 11 ani şi, ca orice cuplu,
spun eu, ne‑am dorit după căsătorie un copil. Dar nu a fost să fie cum ne
aşteptam noi, Dumnezeu având alte planuri cu noi. Având această dorinţă am
început în 2004 să mergem la doctor, ca să vedem care este cauza şi care dintre
noi are probleme de infertilitate. După analize s‑a dovedit că soţul meu avea
pe atunci astenospermie. De atunci am tot fost pe la diferiţi medici şi pe la
cabinete şi spitale, de unde plecam din ce în ce mai deznădăjduită. Toată lumea
îmi spunea că nu voi avea copii niciodată. Starea soţului se degrada odată cu
trecerea timpului. A făcut mai apoi oligoastenospermie, după aceea
oligoastenoteratospermie şi, uite aşa, încet, dar sigur, ne îndreptam spre
nicăieri.
În anul
2009 o colegă de serviciu mi‑a spus că reuşita mea stă în mâinile unui preot şi
că acesta stă cu mantia desfăcută asupra mea, de parcă mă protejează. Nu ştiam
pe atunci de părintele Ilie Lăcătuşu. Tot ea mi‑a povestit de el după două
săptămâni şi mi‑a spus să mă duc la el să mă rog, că mă va ajuta cu siguranţă.
Nu ştiam ce să cred, aşa că am hotărât să mă duc să văd, de curiozitate, despre
ce este vorba. Aşa am ajuns la Giuleşti la racla sfântului, am intrat cu teamă,
teama de necunoscut cred, iar uimirea a fost fără margini. Sfântul Ilie
Lăcătuşu părea un bunic care doarme, avea o mână caldă şi un chip liniştitor şi
ceva când m‑am aflat în prezenţa lui mi‑a umplu sufletul de bucurie şi de
linişte. O mare minune era faptul că se afla printre noi. Am plecat de la
sfânt, rugându‑l să mă ajute, eram bucuroasă, mă simţeam de parcă îmi luase de
pe suflet toată povara pe care o dusesem până atunci. Am plecat şi parcă
aşteptam să mă reîntorc. Odată cu mersul la racla sfântului, am reluat mersul
la medic. În urmă cu două luni făcuse soţul analize hormonale, spermogramă şi
ecografie, analize care au ieşit cum altfel decât prost. Acum am repetat
analizele, ca să ne ducem cu ele actualizate, şi nu cu cele vechi de două luni.
Vineri am făcut analizele, duminica am fost la sfântul şi m‑am rugat să‑mi
vindece soţul de neputinţa de a avea copii, iar luni, când am luat rezultatele,
soţul meu nu mai avea nicio problemă. Analiza hormonală era perfectă,
spermograma de la 1mil/ml crescuse la 8mil/ml, iar ecografia, care înainte
spunea că avea varicocel şi prostată... Erau poveşti, nu mai avea nimic. Toate
acestea dispăruseră ca prin minune.
Luni am
fost cu ele la doctor, să le interpreteze, şi ne‑a trimis acasă, fiind uimit şi
fără să‑şi poată explica ce s‑a întâmplat. Dar eu ştiam că era minunea
Sfântului Ilie şi că‑mi ascultase rugăciunea. Ce nu ştiam eu e că îmi ascultase
rugăciunea până la capăt şi că eram deja însărcinată, iar eu nici nu bănuiam.
La
câteva zile am făcut un test de sarcină, fără să am simptome sau fără să‑mi fi
întârziat menstruaţia, aşa parcă‑mi spunea mie ceva în sufletul meu să fac
testul, şi bineînţeles că s‑a confirmat minunea Sfântului Ilie Lăcătuşu, care
îmi făcuse acest dar.
Dar
minunile pe care sfântul le‑a făcut pentru noi, cât şi ajutorul pe care ni l‑a
dat, nu s‑a oprit aici. În timpul sarcinii, la o ecografie, medicul ne‑a spus
că fătul are o problemă la cap, ceva ca o punguţă cu lichid, ne spunea el,
care, dacă nu dispare şi se măreşte după naşterea copilului, va trebui operată.
Am căutat iar ajutorul sfântului, care nu a întârziat să apară, şi luna
următoare medicul nici nu şi‑a mai dat seama că ar fi avut ceva vreodată, nici
nu îşi mai aducea aminte.
Aşa am
născut în septembrie o minunăţie de băieţel perfect sănătos, doar că Dumnezeu
avea să ne pună din nou la încercare. A doua zi după ce am născut, aflându-mă
încă în maternitate, în timp ce mângâiam bebeluşul, am sesizat că la cap, pe
partea stângă, avea ceva ce simţeam la mână, ceva tare, ceva ce nu îmi puteam
explica, dar ştiam că ceva nu este în regulă. Am chemat asistenta , care la
rândul ei a chemat neonatologul, care, după ce a examinat copilul, mi‑a spus că
are la cap o bucăţică de os şi că aşa s‑a născut el şi că nu are ce să‑i facă,
că nu va afecta în niciun fel copilul, dar că aşa va rămâne.
Nu era
vizibil, dar pentru că noi ştiam era, să zic, psihic deranjant.
I‑am
mulţumit lui Dumnezeu că nu are copilul probleme din cauza aceasta şi am
încercat să nu mă mai gândesc.
Dar nu
am putut, aşa că la câteva luni am luat copilul şi m‑am dus cu el la Giuleşti,
la Sfântul Ilie Lăcătuşu, şi l‑am rugat să aibă grijă de el ca şi până acum,
pentru că el mi l‑a dat. Nu după mult timp, am sesizat într‑o zi la băiţă că
băiatul nu mai avea nimic la cap, nici urmă de oscior, capul era perfect neted
şi rotund, nici urmă de ceva care să te facă să crezi că ar fi existat vreodată
vreo problemă. Aşa a făcut sfântul ceea ce, după părerea medicilor, era imposibil.
Luna trecută, în octombrie, am fost la părinte cu băiatul meu şi îl ţineam de
mânuţe pentru o plimbare, deoarece nu începuse să meargă singur şi, deodată, a
ieşit din rând o femeie care mi‑a spus să mă duc cu băiatul la doctor pentru că
are o problemă la picioare, că nu calcă corect şi că, dacă doctorul îmi va
spune ce să fac, operaţie să nu‑i fac, ci să‑l duc la kinetoterapie, că se va
face bine. Am rămas uimită, pentru că băiatul nu ştia să meargă încă, darămite
să meargă corect. Nu ştiam ce să fac, să o cred sau nu, cert este că ceva nu‑mi
dădea pace, mă tot gândeam la ce mi‑a spus femeia şi am hotărât că nu strică un
control, iar spre surprinderea mea medicul ortoped mi‑a confirmat că are, într‑adevăr,
o problemă de mers la piciorul drept şi că, dacă nu‑şi va corecta mersul, va
avea probleme pe viitor. Şi, mai mult decât atât, exact kinetoterapie ne‑a
recomandat. Am citit pe internet despre problema băiatului şi am aflat că
astfel de probleme se descoperă de regulă în jurul vârstei de 2‑3 ani, când de
regulă este foarte târziu. Acum am înţeles cum Sfântul Ilie Lăcătuşu a grăit
prin acea doamnă şi ne‑a avertizat la timp, ca băiatul să se facă bine.
Acum
mergem la sfântul din nou şi suntem convinşi că până în ianuarie, când ne vom
duce la control, medicul nu va mai şti că băiatul a avut vreodată vreo
problemă.
Îţi
mulţumim, Sfinte Ilie Lăcătuşu, că ne eşti aproape şi ne ajuţi de fiecare dată
când venim la tine.
Îţi
mulţumim, doctor fără bani, nădejdea celor care nu văd altă scăpare.
Îţi
mulţumim că, doar gândindu‑ne la tine, ne sari în ajutor.
Pentru
toate câte ai făcut şi faci pentru noi, sfinte, îţi mulţumim.
(Daniela B.)
4. „Sfântul m‑a ajutat...”
Diana
Maria întâmpina foarte multe greutăţi la locul de muncă şi îşi dorea nespus de
mult să‑şi schimbe slujba. S‑au făcut metanii la Maica Domnului şi la Sfântul
Ilie Lăcătuşu, şi mare a fost uimirea tuturor când a doua zi a fost mutată la
atelier, unde a scăpat de atmosfera de nesuportat de dinainte.
Nu de
puţine ori Sfântul Ilie Lăcătuşu l‑a ajutat pe soţul meu să i se rezolve o
problemă care necesita o soluţionare urgentă. Mi s‑a întâmplat să intru în
posesia unui bun al altcuiva fără să realizez. Persoana în cauză se mâhnise
mult din pricina acestei pierderi. La un moment dat, am găsit printre lucrurile
mele bunul în cauză. M‑am rugat Sfântului Ilie Lăcătuşu să mă ajute. Ceva mă
tot îndemna să îl las la uşa ei, ca în zorii zilei să îl găsească. Am procedat
întocmai, însă mă temeam că avea să se stârnească o furtună din pricina
neglijenţei mele. Sfântul m‑a ajutat şi, deşi ne‑am mai întâlnit de atunci, nu
s‑a mai reluat acel subiect.
Marinela
nu‑şi găsea de lucru. Se rugase o perioadă, însă nu se ivea nimic. Începuse să
cârtească şi să hulească numele Domnului din această pricină. M‑am rugat
Sfântului Ilie Lăcătuşu s‑o ajute să găsească o slujbă pentru a nu mai huli.
După o perioadă, aveam să aflu că urma să înceapă lucrul la noul loc de muncă
chiar în ziua în care îi telefonasem.
(Lăcrămioara Sandu)
5. „Aparatul meu digestiv funcţionează
normal”
Am fost
şi eu ajutat prin mijlocirea Sfântului Ilie, aşa că vă trimit cu bucurie
mărturia mea.
De
câţiva ani sufeream de constipaţie cronică. În ultimele luni, boala s‑a agravat
şi am devenit dependent de laxative. În toamna acestui an am fost, împreună cu
soţia mea, să ne închinăm Sfântului Ilie Lăcătuşu, în cimitirul Giuleşti.
Trebuie să mărturisesc că eu aveam nişte îndoieli în ce priveşte sfinţenia
părintelui Ilie, pentru că am fost influenţat de cei care spun că „sfinţii
închisorilor” nu pot fi consideraţi mucenici pentru că cei mai mulţi au fost
legionari, au pătimit din motive politice etc. Dar, pentru că soţia mea îşi
dorea de multă vreme să ajungă la părintele, am mers şi, cu îndoială în suflet,
m‑am închinat şi eu, şi, fără să‑i cer nimic sfântului, m‑a vindecat de
constipaţie şi chiar din seara aceea am constatat că aparatul meu digestiv
funcţionează normal. Şi, de atunci, n‑am mai avut nevoie de laxative. În plus,
Sfântul Ilie m‑a vindecat şi de îndoielile legate de sfinţii din închisorile
comuniste. Acum sunt convins că sunt mucenici şi că Dumnezeu a primit jertfa
lor chiar dacă, poate, au făcut şi greşeli înainte de arestarea lor.
(Lucian
P., Cluj Napoca, 2011)
6. „De atunci, fratele meu este mai bine”
Mă numesc Flavia‑Iulia
Oprean şi îndrăznesc să vă scriu în legătură cu o minune petrecută în viaţa mea
datorită Sfântului Ilie Lăcătuşu.
L‑am „cunoscut” pe
acest sfânt acum aproximativ o lună, când o colegă de serviciu, doamna
Gabriela, mi l‑a pus în faţă ca fiind „sfântul ei”. Mi‑a tot povestit despre
el, dar eu nu înţelegeam de ce tocmai mie îmi spune acele cuvinte. A mai durat
câteva săptămâni, până când fratele meu a avut din nou o „stare depresivă”
(este bolnav, are hepatită C şi, din cauza interferonului, a trecut printr‑o
serie de probleme). L‑am internat iar în spital şi nu mai ştiam încotro să o
apucăm.
Internarea a avut
loc duminică. Eu luni am mers la serviciu şi mi‑a ieşit în cale doamna Gabriela
şi m‑a rugat să merg la dumneaei în birou să îmi arate ceva. Atunci mi‑a dăruit
cartea Viaţa, minunile şi acatistul
Părintelui Ilie Lăcătuşu. Am mai povestit câteva minute, i‑am mulţumit,
spunându‑i că am nevoie de el ca să mă rog pentru fratele meu, care este din
nou în spital, şi am plecat.
În acea după‑masă am
mers la el la spital împreună cu mama şi el, având o stare de nervozitate, ne‑a
scos pe amândouă afară şi ne‑a spus să plecăm şi să nu mai venim la el (tatăl
meu a stat cu el în spital în tot acest timp). Am ieşit plângând de durere şi
neştiind ce să facem.
Am ajuns acasă şi
mama nu se oprea din plâns, eram speriată şi atunci mi‑am amintit de Sfântul
Ilie Lăcătuşu, am luat cartea, m‑am pus în genunchi şi am început să citesc din
acatist, implorându‑l să facă şi cu noi o minune, cum a făcut cu atâţia oameni.
A doua zi, naşa mea mi‑a dat un număr de telefon, de la o persoană, un
psiholog, căreia i‑am povestit despre fratele meu şi care a spus că vrea să îl
ajute pe fratele meu să se facă bine.
De atunci, fratele
meu este mai bine, nu se mai agită, nu mai este nervos. Am fost la el şi ne‑a
primit, uitând de felul în care ne trimisese acasă cu câteva zile în urmă.
Toată săptămâna am
alergat şi la serviciu şi la spital, dar nu mă simt obosită deloc. Mă rog
Sfântului Ilie Lăcătuşu să mă ajute în continuare şi îi mulţumesc pentru
speranţa pe care mi‑a dat‑o şi pentru felul în care ne‑a ajutat cu fratele meu.
Şi, ca să fie totul complet, în această perioadă, la serviciu, soţul meu a fost
delegat pentru două săptămâni în Bucureşti (prea multe coincidenţe, nu?). A
fost exact lunea la el la mormânt, înainte de a primi numărul de telefon de la
persoana care s‑a oferit să ne ajute.
Eu ştiu şi simt că a
făcut o minune pentru noi şi că ne va ajuta în continuare. Săptămâna care
urmează soţul meu va merge din nou la el la mormânt şi îi va mulţumi în numele
fratelui meu!
Sfinte Ilie
Lăcătuşu, fie‑ţi milă de toţi cei care sunt bolnavi, în amărăciune, în lipsuri
şi în dureri. Vindecă‑i şi înseninează‑le viaţa, aşa cum ai făcut şi cu noi!
(Flavia‑Iulia Oprean)
7. „Sfântul
ne‑ar fi chemat oricum”
Am ajuns la
părintele Ilie Lăcătuşu pe data de 23.10.2011, într‑o duminică, printr‑o
minune. La ieşirea din metrou mă gândeam că sfântul nu vrea să mă vadă şi pe
mine şi mă întristasem. Abandonasem ideea că‑l voi vedea pe părintele Ilie şi
mă îndreptam spre Gara de Nord, pentru a lua trenul intercity de la 15:40, cu
destinaţia Galaţi. La ghişeu, am aflat cu stupoare că trenul în cauză nu
circula. Am pornit astfel spre Cimitirul Giuleşti. O doamnă pe nume Maria ne‑a
ajutat să ajungem, ne‑a dăruit floarea pe care o adusese sfântului şi ne‑a mai
spus că sfântul ne‑ar fi chemat oricum, dacă nu prin ea, prin altcineva. Era
multă lume la raclă, însă am fost lăsate să intrăm în faţă – eram cu fetiţele.
Am ajuns apoi la Gara de Nord şi am avut timp atât pentru a lua masa cât şi
pentru a ne urca în rapidul de la 18:10. Totul s‑a petrecut uimitor de repede.
(Lăcrămioara)
8. „Cum am
ajuns la credinţă”
„Cereţi şi vi se va da,
căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide.”
Sunt Gabriela şi am să vă
povestesc cum am ajuns la credinţă. Trecusem de 30 de ani, dar nu ştiam de
biserică decât când era vreo nuntă, vreun botez sau vreo înmormântare. Acum mă
rog: „Iartă‑mă, Doamne, că am trăit atâta timp fără să încerc să Te cunosc”.
„Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni.”
Mama a murit când aveam 9 ani
şi probabil că de atunci nu mai spusesem rugăciuni. Începusem să citesc cărţi
despre fenomene paranormale, yoga, dar m‑a ferit Dumnezeu să le practic. Am
ajuns mai apoi la qi‑qong, yoga chineză, pe care ei însă o numeau medicină tradiţională
chineză. În timpul acestui curs de qi‑qong am fost pentru prima dată la o
mănăstire şi am asistat la Sfânta Liturghie, în duminica de dinaintea înălţării
Sfintei Cruci. Ţin minte că am plâns atunci, dar nu ştiu de ce. Prietenul
soţului meu mi‑a zis să merg cu el la Mănăstirea Antim, unde era călugăr şi
preot un fost coleg de facultate de‑al lor (de la Facultatea de Electronică).
Acesta mi‑a vorbit despre experienţele lui din yoga, paranormal, ce înseamnă
ele, cum a făcut apoi Teologia şi a ajuns la mănăstire din dragoste de adevăr,
de Dumnezeu. A căutat cu durere, cu dragoste, cu entuziasm, a cerut, a bătut şi
i s‑a deschis.
Primeam totul ca un pământ
însetat. Eram pregătită, uşa inimii era deschisă. Părintele Ilie Lăcătuşu m‑a
ajutat. Cu o seară înainte de aceasta, am stat câteva ore la rând ca să mă rog
la nou descoperitele moaşte ale părintelui mărturisitor Ilie Lăcătuşu, aflate
în cimitirul din cartierul meu. Odată cu ninsoarea blândă de afară, şi în
sufletul meu ningeau rugăciuni fierbinţi şi întrebări: ce să fac? Care este
calea pe care trebuie să merg?
Nu ştiam să mă rog, nu ştiam
să cer ajutorul sfinţilor, nici al Maicii Domnului. Am venit la părintele Ilie
pentru că era aproape şi pentru că am auzit că merge lumea acolo. Şi a doua zi
am primit răspunsul. Cu ce bucurie, ce mulţumire, ce entuziasm şi dragoste am
pornit pe calea Bisericii. Îi mulţumesc lui Dumnezeu, că a avut răbdare cu
mine, şi părintelui Ilie Lăcătuşu, că a mijlocit pentru mine. Aceasta este cea
mai mare minune din viaţa mea şi cred că din viaţa fiecărui om: vindecarea
sufletească, întoarcerea la credinţa adevărată.
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul
lui Dumnezeu, miluieşte‑ne pe noi, păcătoşii. Iartă‑ne, ai răbdare cu noi şi
învaţă‑ne şi pe noi să avem răbdare, credinţă, dragoste, nădejde. Ajută‑i pe
toţi oamenii să Te cunoască pe Tine, Dumnezeul cel adevărat.
Doamne, iartă‑ne că nu ne
cinstim cum se cuvine sfinţii.
(Gabriela Tilvan)
9. „Am mai
găsit un prieten”
Părintele Paisie Aghioritul
îndemna: „Dacă vrei un prieten adevărat, după Dumnezeu, leagă prietenie cu
sfinţii”. Cu adevărat, unde am putea afla mai multă mângâiere?
Odată cu citirea unei cărţi
despre viaţa şi minunile părintelui Ilie Lăcătuşu, am avut certitudinea că am
mai găsit un prieten – sau poate că el ne‑a găsit pe noi. Spun „noi” pentru că
părintele Ilie le‑a purtat de grijă şi unor persoane dragi mie.
Lăsasem la o biserică, pentru
o prietenă, o pereche de cizme pe care le uitase în camera de cămin. Ştiam că
de acolo le va putea recupera. Îi spusesem unde le‑am pus, dar, când să le ia,
acestea nu mai erau. Îmi spunea la telefon că nu era prima pereche de cizme
care îi dispar. Telefonul era primit după puţin timp de la terminarea cărţii
sus‑amintite. Şi atunci am îndrăznit să cer ajutorul părintelui Ilie Lăcătuşu şi
Sfântului Mina, gândindu‑mă că poate voi publica şi eu o minune, spuneam
atunci, mai mică decât cele despre care citisem. Întâlnindu‑mă cu prietena mea,
mi‑a spus că cizmele i‑au fost puse în alt loc. Cineva le recunoscuse.
Nu e tot! Într‑una din serile
următoare, părintele a luat cu mâna starea de rău a unei alte persoane dragi. L‑am
chemat şi a venit degrabă. Umbra de îndoială cu privire la părintele Ilie
Lăcătuşu şi la ajutorul pe care l‑am
putea primi de la dânsul a fost alungată prin această minune. Ştiusem că aceste
stări de rău durau chiar şi două zile.
Mărturiseşte chiar prietena
vindecată că s‑a simţit ca şi acei copii care, ştiind că sunt în faţa
doctorului, continuă să plângă, deşi nimeni nu le mai face nimic. Faţa îi era
încă posomorâtă, dar durerea şi tot disconfortul dispăruseră. Îmi spunea cu
zâmbetul pe buze că s‑a apucat chiar atunci, noaptea, de spălat haine, atât de
bine se simţea.
Singura părere de rău pe care
prietena mea a avut‑o atunci, când era în acea stare, a fost că nu se va putea
împărtăşi a doua zi, că nu va putea ajunge la biserică. Şi a ajutat‑o părintele
Ilie, am văzut‑o a doua zi la Liturghie. Cred că aşa fac sfinţii: orice, ca să
ne apropie de Hristos.
Să ne rugăm părintelui Ilie
Lăcătuşu. Mare este lucrarea lui Dumnezeu cu noi prin sfinţii Săi!
Părinte Ilie, mărturisitorule
al lui Hristos, roagă‑te lui Dumnezeu pentru noi!
(Nicoleta Silviana)
10. „Am simţit o uşurare nespusă”
Nu ştiu
dacă aţi avut vreodată ocazia să ajungeţi la cimitirul Giuleşti, la moaştele
părintelui Ilie Lăcătuşu. Nu este încă canonizat, dar are moaşte întregi şi
face minuni!
El a
trecut prin temniţele comuniste. L‑au prigonit ateii comunişti. Nu doresc să
vin cu detalii asupra vieţii lui, deoarece sunt atâtea site‑uri pe care o
puteţi găsi, ci doresc să vă împărtăşesc ce am simţit eu de fiecare dată când
am ajuns la sfintele lui moaşte. Moaştele sunt puse la vedere într‑un cavou
frumos şi simplu. M‑am aplecat să sărut moaştele şi am cerut binecuvântarea
părintelui. Când m‑am retras din cavou, am simţit cum cineva mi‑a pus mâna pe
cap şi m‑a binecuvântat. Am simţit o uşurare nespusă, pe care o simţi doar în
întâlnirea cu Dumnezeu din cadrul spovedaniei. Eu zic că părintele e un sfânt
şi e grabnic ajutător! Mergeţi cu încredere la el! Vă va ajuta! Cavoul e situat
pe aleea principală din cimitir. Cavoul îl puteţi găsi şi închis, dar sunt
slabe şansele. Se îngrijesc rudele să fie deschis mai des.
(Constantin Iordăchescu)
11. „Am născut la 9 luni un băiat sănătos”
Vreau să
dau o mărturie despre Sfântul Ilie Lăcătuşu. Pot să o consider o minune. În
vara lui 2011 am fost însărcinată. Mai am doi copii, născuţi la 8 luni,
sănătoşi. Toţi medicii îmi spuneau că voi naşte tot la 8 luni sau mai devreme.
Când am aflat de sfânt de la o vecină, am fost la cimitirul Giuleşti. Eu, care
stăteam acasă în pat, am aşteptat vreo cinci ore pe canicula verii în cimitir,
aşteptând să deschidă capela la sfânt.
Acolo m‑am rugat şi mi‑a ajutat. Am născut la 9 luni un băiat sănătos.
Rugăciunile mi‑au fost îndeplinite. Doamne, ajută la toată lumea! Să vă fie
rugăciunile auzite!
(Cristina)
12. „Sfântul m‑a privit, a deschis ochii...”
Nu ştiu
cum să încep a spune ce mi s‑a întâmplat. În luna mai am fost la Bucureşti,
pentru a merge la controale medicale, având foarte multe probleme, mai ales cu
stomacul. Dar, înainte de a ajunge la Bucureşti, aveam cartea cu Sfântul Ilie
Lăcătuşu de la o prietenă şi făcusem acatistul sfântului timp de 40 de zile.
Aproape când să îl termin, sora mea l‑a visat pe sfânt şi i‑a zis să nu mai
plângă, că o să mai aibă un copil, „şi spune‑i şi surorii tale ‑ adică mie – că
peste patru luni o să aibă un copil”. Acum, revenind la ce am scris mai sus,
eu, cum am venit în Bucureşti, m‑am dus direct la sfântul, am intrat şi m‑am
rugat pentru sănătate, dar mai ales pentru copil, că de zece ani am încercat cu
ce a fost posibil. Şi, după ce am sărutat mâna sfântului, am privit spre el cu
lacrimi în ochi, să mă ajute şi pe mine, păcătoasa, că a fost prima dată în
viaţa mea când am văzut un sfânt întreg şi mirosea toată încăperea numai a mir
de la sfântul. Şi, când am ridicat capul, sfântul m‑a privit, a deschis ochii
şi s‑a uitat după mine. Am izbucnit în plâns şi am ieşit cu o mare bucurie în
suflet că sfântul o să mă ajute şi pe mine, păcătoasa. Şi am stat în Bucureşti
o săptămână şi am fost la sfânt de patru ori şi a doua oară i‑am simţit mâna
caldă şi am simţit cum s‑au mişcat mâinile sfântului. Şi a treia oară s‑a
întâmplat acelaşi lucru. Şi, când am fost ultima oară, era într‑o marţi, ştiam
că e închis, dar am zis că plec şi o să mă rog afară, că o să mă audă sfântul.
Era femeia care avea grijă de florile de afară şi mi‑a zis că nu vine nimeni în
acea zi. I‑am zis că ştiu şi am rămas lângă capelă, unde este un gemuleţ mic,
ca să‑mi spun necazul meu. Şi nu vă spun că, după cinci minute, zice femeia
care avea grijă de florile de afară că vine nepotul sfântului. Ea zicea: „De ce
o fi venit?”, dar eu am zis că sfântul a vrut ca încă o dată să intru să sărut
sfintele moaşte, că a doua zi plecam.
Nu vă
spun ce bucuroasă eram că mai pot intra iar la sfântul. Am intrat şi, la fel, m‑a
privit, iar eu, cu ochii în lacrimi, I‑am mulţumit lui Dumnezeu şi sfântului că
mă învrednicise pe mine, păcătoasa, să mă închin şi cred din tot sufletul meu
că o să mă ajute sfântul. Deja mă ajutase, că analizele mi‑au ieşit foarte bune
şi mi‑au dat un tratament pentru stomac.
Acum fac
în continuare acatistul sfântului şi când voi mai veni în Bucureşti merg la
sfântul. Eu, când am ocazia, merg la toţi sfinţii din Bucureşti. Am fost în mai
2012, acum când scriu suntem în luna iunie.
Am vrut
să scriu şi eu mărturia mea, pentru că aşa s‑a întâmplat cu mine. Mulţumesc lui
Dumnezeu şi Maicii Domnului că am ajuns şi eu la Sfântul Ilie Lăcătuşu.
Dacă
sunteţi din Bucureşti, vă îndemn să vă duceţi la sfântul, să‑i cereţi ajutorul,
că, dacă aveţi credinţă în suflet, vă va ajuta. Indiferent de necaz şi de
problemă nimeni nu pleacă neajutat, că sfântul ne aude şi ne vede.
(Viorica Mosor)
13. „Mi‑a îndeplinit ceea ce scrisesem pe
bilet”
Mă
numesc G.I. şi am 49 de ani. În decembrie 2011 am fost diagnosticată cu
carcinom ductal invaziv la sânul drept și am fost propusă pentru operație în ianuarie 2012. Am fost la chirurg și am amânat operația pentru luna iunie, nefiind pregătită nici
psihic, nici financiar. Medicul mi‑a spus să fac iar noi investigații atunci când revin. În tot acest timp m‑am
dus la mai multe mănăstiri, să mă rog Maicii Domnului şi lui Iisus Hristos să
mă ajute să scap de operație, având şi un copil de clasa a X‑a şi o mamă bătrână de îngrijit. Pe 14
iunie am fost la schit, să plătesc un acatist pentru sănătate. Aici, părintele
Valerie, aflându‑mi povestea, mi‑a dăruit cartea despre Sfântul Ilie Lăcătușu și a insistat să mă duc urgent la moaștele sale.
Duminică,
pe 17 iunie, am pornit către București cu o floare în ghiveci și o mică icoană de la Mănăstirea Ghighiu ca dar către Sfântul Ilie Lăcătușu. Am ajuns la 12:30 și era deja coadă. Am scris pe o foaie de
hârtie următoarele: „Sfinte Ilie Lăcătușu, sunt G.I., mamă și soție, am următorul diagnostic și te rog frumos, sfinte, să fie o greșeală de diagnostic sau să‑mi dispară ceea ce
am la sân, să nu mai am nimic la noile investigații, pentru că am un copil de crescut, vreau
să îmi îmbrățișez nepoții, să îmi țin familia unită, să îmi ajut mama și să pot face câte o colivă și pomeniri neamului meu, că nu mai are cine”.
M‑am așezat la rând și, atunci când am intrat la sfânt, am pus
bilețelul pe
mâna părintelui, am sărutat‑o şi l‑am rugat să mă ajute. M‑am uitat la fața dânsului şi a țintit ochii spre mine. Pe data de 25 iunie am
pornit la București, la
noile investigații, dar
înainte am trecut pe la capela părintelui, să mă rog. M‑am rugat de afară,
deoarece capela era închisă. Am făcut RMN la sân și, după, am trecut iar pe la părinte, înainte
de a pleca din București. De
când am primit cartea am făcut aproape zilnic acatistul sfântului.
La
rezultat m‑am dus pe 2 iulie, de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, și iar am trecut pe la Sfântul Ilie. Medicul
de la Fundeni mi‑a prezentat ambele filme de la sân, cea din decembrie şi cea
din 25 iunie și mi‑a
spus că nu mai am nimic la sân și nu mai e nevoie să mă operez. La auzul acestei vești, am alergat să îi mulțumesc, pentru că este clar că a făcut o
minune cu mine. Mi‑a îndeplinit ceea ce scrisesem pe bilet.
De atunci,
de câte ori ajung în București, trec pe la cripta sfântului şi aduc şi alte persoane care au nevoie.
Mulţumesc Maicii Domnului și îi mulţumesc Sfântului Ilie Lăcătușu, că s‑a milostivit de mine și m‑a scăpat de cancer. Mi‑aş dori să fie
canonizat și așezat într‑o biserică, pentru că este un mare
sfânt român.
(G.I., Buzău)
14. „Pot să spun că mai pot şi eu să trăiesc”
Mă numesc Cristiana, am 40
de ani, am o familie cu trei copii şi un credit de 25.000 euro cu ipotecă din
care mai am 21 de ani de plată. Singură m-am dat pe mâna băncilor - am cumpărat
(fără a fi constrânsă), de la fratele meu, un apartament (că, deh, ziceam că am
copii), cu aproape 18.000 de euro, din banii băncii. Problema este că fratele
meu nu a putut să-mi facă actele de vânzare ale apartamentului nici după patru
ani de zile de la data când i-am dat banii pe el, şi atunci ne-am înţeles să-mi
returneze banii şi să-şi „ia” casa înapoi. Dar fratele meu putea să-mi dea
înapoi doar aproximativ 10 milioane pe lună, dar atâta este şi rata creditului,
iar după cinci ani, teoretic, în acest ritm, fratele îmi returna toţi banii,
iar eu mai rămâneam cu încă 15 ani rata de 10 milioane pe lună, dar fără să
ştiu pentru ce aş fi fost datoare. Eram şi fără apartament şi cu datorii
imense. Aşa că i-am propus fratelui să se facă părtaş cu mine la credit,
proporţional cu suma pe care i-am dat-o (ar fi venit cam 2/3 din rata
creditului) şi să facem rambursarea în condiţiile pe care şi mie mi le impunea
banca – soluţie mult mai dezavantajoasă pentru el, dar corectă, deoarece eu
i-am dat toţi banii din acel credit. Nu vă spun că nu mai aveam bani de nimic,
era groaznic, toţi banii mergeau la facturi... Aşa am reuşit şi eu de m-am
mobilizat şi am ajuns la Sfântul Ilie Lăcătuşu şi l-am rugat să mă ajute cu creditul.
Exact în acea zi, fratele meu a acceptat soluţia propusă de mine. Acum pot să
spun că mai pot şi eu să trăiesc. Dau slavă lui Dumnezeu şi sfinţilor Lui şi
sper să fie bine, să ne ajute Dumnezeu să scăpăm, din ce am intrat, cu bine.
Mulţumesc Sfintei Treimi,
Sfântului Ilie Lăcătuşu şi tuturor sfinţilor. Amin.
(Cristiana Barbu)
15. „Nouă ani m-am rugat pentru
rezolvarea problemei cu locuinţa”
După 9 ani de încercări nereuşite (din cauza
intereselor altor oameni) de a cumpăra apartamentul (de stat) în care
locuiam, Părintele Mărturisitor Ilie Lăcătuşu m-a ajutat în chip minunat.
În anul 2004, Paştele s-a prăznuit în 11 Aprilie,
şi din această cauză Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica a fost prăznuit luni,
12 Aprilie, a doua zi de Paşte. Împreună cu trei surori duhovniceşti,
Mihaela, Maria - bunica ei - şi Violeta, am participat la Sfânta Liturghie la
Mănăstirea Cernica şi apoi ne-am dus la Cimitirul Giuleşti, ca să ne închinăm Sfântului
Ilie Lăcătuşu. Eu auzeam pentru prima oară de Părintele şi nu cunoşteam absolut
nimic despre dânsul.
În faţa capelei Părintelui aşteptau câteva
persoane, şi nimeni nu ştia dacă fiica Părintelui va veni să ne deschidă
capela. Fiecare dintre noi nădăjduiam că va veni şi ne rugam pentru acest
lucru.
Deoarece
auzisem că Părintele face minuni, am început să mă rog fierbinte pentru
rezolvarea problemei cu locuinţa. Îl rugam insistent să mă ajute, stând lângă
zidurile capelei. I-am strecurat şi un bileţel în rama ferestrei. Pot spune ca
am crezut fără nicio urmă de îndoială că mă ascultă şi că mă va ajuta să o
rezolv cum e mai bine.
După vreo
2-3 ore, cineva a anunţat că se vede venind fiica Părintelui. Mare ne-a fost
bucuria. Atunci când a deschis uşa, o mireasmă foarte puternică de mir a ieşit
din capelă, ca o rafală. Eram la vreo 2-3 metri de capelă. Împreună, am hotărât
să ne apropiem de Părintele mergând în genunchi. Când am ajuns lângă Părintele,
m-am uitat la dânsul şi parcă dormea. Mâinile erau ca de ceară şi miroseau
foarte frumos, a mir. L-am rugat iarăşi, în gând, să mă ajute să cumpăr casa.
La câteva
zile, m-am întâlnit „întâmplător” cu o
fostă colegă de serviciu, care m-a sfătuit să intru în audienţă la persoana
care se ocupa de cazuri legate de cumpărarea locuinţelor. Am fost destul de
sceptică, însă această audienţa a reprezentat cotitura radicală în situaţia mea.
Astfel, persoana importantă care m-a primit în audienţă a fost foarte
binevoitoare şi s-a implicat efectiv în soluţionarea favorabilă a cumpărării,
aşa cum, de altfel, permitea legea. Într-o săptămână, am încheiat contractul de
vânzare-cumpărare. Totul s-a petrecut neaşteptat de repede şi de bine.
Sunt convinsă că Sfântul Ilie Lăcătuşu mi-a
ascultat rugăciunea şi că a destrămat toată răutatea oamenilor.
În aceşti
nouă ani m-am rugat pentru rezolvarea problemei cu locuinţa, însă a fost
rânduit să primesc ajutor de la Sfântul Părinte Mărturisitor Ilie Lăcătuşu,
căruia îi sunt recunoscătoare şi pe care zilnic îl pomenesc alături de alţi
sfinţi, rugându-l să mă ajute.
Îl rog pe Bunul Dumnezeu să rânduiască după voia
Lui canonizarea Sfântului Mărturisitor Ilie Lăcătuşu şi a tuturor Bunilor
Biruitori Martiri Mărturisitori ai Neamului Românesc şi Creştinesc.
(Elena Savu)
Și pe mine m-a ajutat cu mama să o internez în spital. Culmea, fără să dau vreun ban. Deși cei din sistemul medical au devenit niște hiene, vor doar bani.
RăspundețiȘtergereSi eu am simtit ajutorul Sf.Parinte - dupa ce am inceput sa citesc Acatistul Sau si Acatistul Sfantului Nectarie, cam dupa 30 de zile, s-a produs o impacare in familie care nu parea posibila atat de repede si de usor. Pur si simplu, de pe o zi pe alta, parerile s-au schimbat (desi cu o zi inainte inversunarea era foarte mare) si impacarea a fost rapida. Am simtit ajutorul Lor si am reusit sa ma rog fierbinte Mantuitorului Iisus in seara in care parea de nerezolvat....iar a doua zi conflictul s-a stins, acum avem mai multa liniste. Il rog sa-mi ajute sa ajung la Sfintele Sale Moaste si sa nu parasesc rugaciunea pe care am regasit-o si care mi-a adus atata liniste si indreptare si sa ne intelepteasca pe toti!Am simtit caldura pe care o emana Parintele chiar si de la distanta! Mari sunt puterile Sfintilor bineplacuti lui Dumnezeu!
RăspundețiȘtergerePe mine m-a ajutata Parintele Ilie Lacatusu sa am servici atunci cand nu mai era nici o speranta
RăspundețiȘtergereAdriana
Vreau sa dau si eu o marturie cu minunile care le-am avut si le am in continuare cu Sf. Ilie Lacatusu. Prin luna februarie am cumparat carticica cu Viata, Minunile si Acatistul Parintelui Ilie Lacatusu si am citit-o cred ca un sfert din ea si noaptea spre uimirea mea il visez pe Parintele Ilie cum imi zice: 'vino la mine si eu va voi ajuta sa va gasiti servici', eu si sotul ramanand fara servici si eram cam necajiti. Au trecut vreo 5 luni de zile si nu ne-am gasit nici un servici si tot ma macina acel vis si m-am hotarat intr-o joi sa ma duc la parintele Ilie cu o mare nadejde. De la prima inchinare mi s-au intamplat o minune: mi-am dorit si eu o floricica si o iconita cu dansul si ginerele se uita la mine si imi zice: ce sa-ti dau eu tie si imi intinde o floare, un crin care am tinut-o fara apa si a 3-a zi a inflorit si apoi iar imi zice :si ce sa-ti mai dau si imi da o iconita mica cu parintele Ilie ! Am ramas fara glas si nu puteam sa cred ca ce mi-am dorit atat de mult mi-a dat. Apoi a urmat o alta minune cu fetita mea cu intrarea la gradinita, o inscrisesem la 3 gradinite si l-am rugat sa intre la una dintre ele fara interventii si spaga si asa a fost, am plans de bucurie si in urmatoarea saptamana am aflat ca pe sotul meu l-au angajat acolo unde isi dorea foarte mult si tot cu ajutorul Parintelui m-am impartisit astazi de Sf Ilie. Nimic nu e intamplator si cu siguranta aceste minuni nu se vor termina aici.
RăspundețiȘtergereIi multumesc Lui Dumnezeu, Maicii Domnului si Sfintilor mei dragi Parintele Ilie Lacatusu si Sf Nectarie pentru tot ajutorul de zi cu zi.
Slava Tie, Sfinte Parinte. Ramasesem intr-o macinare cumplita a sufletului dupa ce am ramas subit fara serviciu si dupa ce toata saptamana trecuta nu m-a contactat absolut nimeni pentru un interviu desi aplicasem. Dupa ce ieri, duminica 22.09.2013 am trecut pe la Sf. Parinte, astazi m-au contactat pentru 2 interviuri. Slava Tie, Sfinte Parinte!
Ștergere